PEREGRINARI PE MELEAGURI DE TEI(U)
Would you like to react to this message? Create an account in a few clicks or log in to continue.
SA PASTRAM ROMANIA CURATA!
Sa pastram Romania curata!
Social bookmarking

Social bookmarking reddit      

Pastrati adresa Ghidul profesorului istet pe site-ul dvs. de bookmarking social

Bookmark and share the address of PEREGRINARI PE MELEAGURI DE TEI(U) on your social bookmarking website

Campanie pt.denormalizarea consumului de tutun pentru un stil de viata sanatos

Sat Sep 04, 2010 6:00 am by profesor, Corina Ciobanu

Societatea Română de Pneumologie alături de Pfizer România, cu sprijinul asociației Aer Pur România și al RPFR- Rețelei pentru Prevenirea Fumatului din România anunță lansarea unei campanii de informare pe tema renunțării la fumat prin tratament.
Campania se derulează atât în mediul online, pe site-ul www.naepop.ro, cât și în social media.
Site-ul il prezinta pe Nae Pop, un om care nu poate …

[ Full reading ]

Comments: 1

Log in

I forgot my password

Vremea
RSS feeds


Yahoo! 
MSN 
AOL 
Netvibes 
Bloglines 


Statistics
We have 50 registered users
The newest registered user is franceska279

Our users have posted a total of 483 messages in 444 subjects
March 2024
MonTueWedThuFriSatSun
    123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Calendar Calendar


POVESTE DE SUFLET

Go down

POVESTE DE SUFLET Empty POVESTE DE SUFLET

Post by profesor, Corina Ciobanu Wed Jul 29, 2009 11:03 pm





GANEA ANDREEA ganeaandreea@gmail.com

MIU ANDRADA ladyandrada96@gmail.com





POVESTE DE SUFLET

Ganea Andreeea, ganeaandreea@gmail.com
Ti-aș scrie prietene de departe
Ti-aș scrie pe-nalta osie cerească
Ti-as scrie cu nume de sori,
Să vină cometele în goana lor
Cu ochi de sori să citească.

Miu Andrada, ladyandrada96@gmail.com
Si ți-aș mai scrie prietene drag
Despre jocurile și visele mele
Cu spice de aur, cu maci si grâuri
Si-ti scriu sǎ stii cǎ zâmbetul meu
Simt cum coboarǎ cerul în mine
Si aleargǎ în goanǎ prietene catre tine.






Ganea Andreea, ganeaandreea@gmail.com

Te întrebi acum, prieten drag, de ce am început asa?

Ei bine, simt nevoia sǎ-ti scriu de aici, departe de vioara lui Porumbescu, departe de Coloana lui Brâncuși, dar aproape de soarele torid ce parcǎ topeste Bǎrǎganul, Bǎrǎgan unde spicele grele “atârnǎ-n sus” unde se aud doinele curgând si scǎldând holdele aurii. Aici în locul acesta binecuvântat de Dumnezeu, aici unde este un adevǎrat eden, aici oamenii ar trebui sǎ fie numai zâmbet si fericire. Dar, din pǎcate... citeste și vei afla.

Miu Andrada, ladyandrada96@gmail.com

Sunt un baietel de numai 11 ani, mǎruntel, blond, cu ochii blânzi, de culoarea castanelor coapte, cu o fatǎ numai zâmbet, floare de cires. Mǎ numesc Victor.

Locuiesc împreunǎ cu pǎrintii mei, surioara mea si o bunicǎ, din pǎcate foarte bolnavǎ.

Avem o cǎsutǎ modestǎ, cu o gradinitǎ minunatǎ, numai flori si veselie.

Mama mea îngrijeste florile,vorbeste mereu cu ele si le spune ceva, nu stiu ce, abia mai tarziu am aflat ce le spunea.

Ganea Andreea, ganeaandreea@gmail.com

În mijlocul grǎdinitei se ridicǎ semet un salcâm bǎtrân ce rǎspândeste împrejur un miros proaspǎt si adormitor.

Pǎrintii mei sunt doi tineri minunati, frumosi care ne înconjoarǎ cu multǎ dragoste.

Copiii pentru ei, înseamnǎ viata lor, tot ce si-ar putea dori doi tineri.

Totul mergea minunat, ei nu se plângeau de nimic, chiar dacǎ uneori le era foarte greu.

Miu Andrada, ladyandrada96@gmail.com

Asa s-a scurs timpul pânǎ în ziua care pentru mine a însemnat schimbarea cursului vieții.

Pǎrintii mei au devenit furioși, se certau mereu, tata devenise violent atât verbal cât si fizic.

Mǎ certa și pe mine mereu de parcǎ îi eram cel mai mare dușman, pe mama o jignea, chiar si pe bunica o jignea chiar dacǎ era mama lui, tipa la ea, o învinovǎtea pentru boala ei si tot asa o tinea.

Nu întelegeam ce se întâmpla, ce nori negri se abătuseră peste familia mea, mama plângea mereu, eu nici la sșcoală nu mai mergeam.

Ganea Andreea, ganeaandreea@gmail.com

Si, parcă n-ar fi fost de ajuns toate acestea, într-una din seri, tata a hotărât să ne părăsească fără niciun cuvânt, fără să ne mai privească în urmă, lăsându-ne în urmă înmărmuriti.

Zilele treceau din ce în ce mai greu, totul se năruise în viața noastră, mama nici nu ne mai privea, nu ne mai vorbea.

Încercam să o mângâi, să o determin să spună ce s-a întâmplat, dar din păcate nu aflam nimic.

Pana si de la un om mut cred ca ai fi putut scoate mai mult.

Miu Andrada, ladyandrada96@gmail.com

Era în prag de iarna, mă întorceam abătut de la școală și spre disperarea mea ce găsesc acasă..o fetiță plângând, o bătrână cu ochii plini de lacrimi și casa... goală. Am rămas împietrit în ușa casei și am constatat că și mama ne părăsise. Am aruncat ghiozdanul și am ieșit în curte ridicând mâinile spre cer întrebând nici eu nu știu pe cine :

-“De ce și pentru ce?”

- "Oare chiar meritam asta?"

Ganea Andreea, ganeaandreea@gmail.com

Haide mamă! Haide tată! Mai priviti-vă o dată si întoarceti-vă la mine. Mi-ati dat suflet, mi-ati dat nume de când am venit pe lume, chiar mi-ati dat de toate si acum ce mi-ati făcut? Mi-ati dat tot zbuciumul din lume fără să vă gânditi ce lăsati în urmă. Acum eu zic:

- “Bună ziua, Noapte bună! Separati si despartiti. Sufletul meu mi-e plin de jale.Mi-e teamă, vă gânditi voi ce viată tulburată mi-ati lăsat?Mă gândesc la tine, tată, mă gândesc la tine, mamă. Oare n-ati avut milă să plecati si să ne lăsati? Un ochi râde, altul plânge, iar eu pe amândoi vă port în sânge.

Miu Andrada, ladyandrada96@gmail.com

Asa vorbeam în disperarea mea cu cerul, cu luna, cu stelele.. doar ele mă auzeau, dar nu mă puteau ajuta. Doar bătrânul salcâm mă privea troienindu-si frunzele deasupră-mi, întelegând durerea mea.

Lacrimile îmi curgeau si parcă intreaga mea viată se sfârsise. M-am trezit deodată ca dintr-o lungă călătorie, era realitate, mă aflam singur intr-o lume dură în care eu trebuia să am grija de două suflete. Dar cum să trec eu singur prin toate acestea? M-am întors abătut în casă unde era frig și multă tristete, surioara mea adormise în bratele bolnave ale bunicii. Am învelit-o cu grijă, m-am urcat si eu în pat si cu greu am adormit fără să mă mai gândesc la ce va urma de acum incolo.

Ganea Andreea, ganeaandreea@gmail.com

Nu vreau prietene să-ți spun cât de greu m-am descurcat în iarna ce s-a abătut asupra noastră, cu pământul acoperit cu cojoc gros de zăpadă. Din zarea mută ningea lin, florile din grădina mamei ciucurate de ninsoare, par cercelate de puful alb al ninsorii. Deasupra norii vărsau lacrimi înghetate.

Si parcă nu era de ajuns frigul de afară și din sufletul meu, am mai adăugat un necaz la toate cele pe care le aveam: inima bătrână si bolnavă a bunicii a cedat si ne-a părăsit si ea.

Am rămas doar eu si surioara mea.

Miu Andrada, ladyandrada96@gmail.com

Nu mi-a fost ușor prietene drag, o vecină bună m-a ajutat si am depașit un moment greu.

A venit primăvara care m-a trezit putin la viată, am mers în grădină si am luat locul mamei, îngrijeam florile cu atâta dragoste așa cum făcea mama. Serile mă furisam în grădină si priveam amurgurile violete ce se reflectau în ochii mei până cănd stele începeau să se aprinda una câte una, iar doamna noptii, luna îsi sălta discul argintiu. Zilele si noțptle curgeau mereu la fel si totusi diferit, iar timpul în imensitatea lui îsi punea amprenta pe fiecare lucru dăruind noblete si frumusete din ce în ce mai multă locurilor mele părintesti.

Ganea Andrada, ganeaandreea@gmail.com

A trecut vara si au venit zile triste de toamnă cu ploaie si vânt, cu soare ce-si trimitea sulitele palide de lumină si cu apusul într-o înflăcărată fierbere.

De dimineată m-am trezit, m-am pregătit de scoală pentru un nou an școlar, mi-am pregătit si surioara pentru grădinită si mergeam cu pasi domoli fără să gândesc la ceva.

Deodată imi ridic ochii si la coltul străzii văd un bărbat ce semăna cu cineva cunoscut de mine, îmbătrânit de vreme care se apropia de noi cu un zâmbet.

Miu Andrada, ladyandrada96@gmail.com

M-am oprit si m-am uitat , nu-mi venea să cred ochilor... era chiar tatăl meu! S-a apropiat de noi, ne-a luat în brate, ne-a sărutat si printre lacrimi ii cerea iertare. Îl priveam în ochi si îi vorbeam doar cu privirea si cu inima, punându-i o singură întrebare:

- De ce?

Ne-am întors totusi împreună acasă. El a păsit sfios pragul casei fără să spună nimic. Îi citeam pe fată gândurile, rusinea, vinovatia, nici nu era nevoie să spună ceva. La un moment dat ne-a întrebat:

Ganea Andreea, ganeaandreea@gmail.com

“- De mama voastră nu spuneti nimic?"

Nu i-am dat niciun răspuns. Tot el ne-a povestit că s-au întâlnit după două luni în Italia si au stat împreună până într-o zi când au plecat în căutarea unui loc de muncă, dar din nefericire mama a fost implicată într-un accident mortal. Nu am putut să o aduc in tară, nu aveam cu ce, asa că am îngropat-o acolo. M-am întors la voi să-mi cer iertare.” Acestea au fost cuvintele tatălui meu, i-am ascultat povestea fără să misc nici măcar un muschi al feței. Mă întrebam si gândeam cu mintea mea de copil cum oare unii oameni maturi au putut pleca într-o aventură, fără să se gândească la faptul că acasă au lăsat niste suflete nevinovate.

Miu Andrada, ladyandrada96@gmail.com

- Nu, tată, nu vă pot ierta. Mi-a fost atât de greu, iar vouă nu v-a păsat. Poate că ati primit si o pedeapsă, desi eu nu mă bucur. Poti rămâne alături de noi, dar să stii că ai pierdut dragostea noastră. Sufletul tău va fi mereu singur si măcinat de greselile făcute.

Eu ma voi descurca ca si până acum împreună cu surioara mea. Vom creste mari, dar fără să fim înconjurati de dragoste părintească. Doar florile din grădina si bătrânul salcâm îmi vor aminti de cea care ne-a dat nouă viată.

Ganea Andreea, ganeaandreea@gmail.com

Prietene ti-am spus o poveste să o spui si părintilor tăi nu ca un advertisment, ci asa să înteleagă si ei că si cei mici pot fi puternici si întelepti, dar că au nevoie de dragostea părintească pe care nu trebuie să o distrugă nimeni si nimic.

Si, impartaseste-o, te rog, tuturor copiilor pe care-i cunosti, prietenilor tai de suflet, pentru ca , la randul lor, s-o poata impartasi si altora si sa ia aminte, cu totii, ca nu pot si nu trebuie nicioadata sa distruga iubirea parinteasca dar mai ales ca nu trebuie niciodata sa ignori sentimentele unui copil.





















profesor, Corina Ciobanu
profesor, Corina Ciobanu
Admin
Admin

Female Numarul mesajelor : 566
Varsta : 45
Localizare : Pitesti-ARGES
Puncte : 1332
Reputatie : 0
Data de inscriere : 2008-06-28

http://scoalateiuarges.ning.com/

Back to top Go down

Back to top


 
Permissions in this forum:
You cannot reply to topics in this forum