GalleryMost active topics
SA PASTRAM ROMANIA CURATA!
Most Viewed Topics
Social bookmarking
Pastrati adresa Ghidul profesorului istet pe site-ul dvs. de bookmarking social
Bookmark and share the address of PEREGRINARI PE MELEAGURI DE TEI(U) on your social bookmarking website
Campanie pt.denormalizarea consumului de tutun pentru un stil de viata sanatos
Sat Sep 04, 2010 6:00 am by profesor, Corina Ciobanu
Societatea Română de Pneumologie alături de Pfizer România, cu sprijinul asociației Aer Pur România și al RPFR- Rețelei pentru Prevenirea Fumatului din România anunță lansarea unei campanii de informare pe tema renunțării la fumat prin tratament.
Campania se derulează atât în mediul online, pe site-ul www.naepop.ro, cât și în social media.
Site-ul il prezinta pe Nae Pop, un om care nu poate …
[ Full reading ]
Campania se derulează atât în mediul online, pe site-ul www.naepop.ro, cât și în social media.
Site-ul il prezinta pe Nae Pop, un om care nu poate …
[ Full reading ]
Comments: 1
Log in
Vremea
feeds
Statistics
We have 50 registered usersThe newest registered user is franceska279
Our users have posted a total of 483 messages in 444 subjects
A FOST ODATA UN BIZON
PEREGRINARI PE MELEAGURI DE TEI(U) :: PROIECT: ECONOMIA BAZATA PE CUNOASTERE :: PROIECT "e-VACANTA", Editia a IV-a, 2009 :: Activitatea nr. 1: ePovesti
Page 1 of 1
A FOST ODATA UN BIZON
by profesor, Corina Ciobanu Wed Jul 29, 2009 11:01 pm
MARINICA ELENA-GEORGIANA, elena.th.4ever@gmail.com
CHINGARU DIANA, chingarudiana@gmail.com
A FOST ODATA UN BIZON...
Marinica Elena, elena.th.4ever@gmail.com
Cu mult timp in urma au existat bizoni. Sau poate mai exista. Sau poate ca vor exista intotdeauna. Acestia traiau in “grupuri” in mijlocul naturii, prin paduri, departe de agitatia ce le-ar fi putut periclita existenta. Odata un grup de bizoni se raspandise intr-o padure superba, unde natura se simtea la ea acasa. Isi stabilisera existenta chiar in mijlocul acesteia. Traiau ca o adevarata familie.
Pe acolo curgea linistit un parau care stralucea voios in puternica lumina a soarelui. Acorduri de orga se aud mereu si pretutindeni din lojele minunate ale bravilor voinici care sunt arborii.
Ele sunt acordate in triluri de soprano si de baritone care mai de care mai talentati.
Chingaru Diana, chingarudiana@gmail.com
Copacii erau cei care inconjurau paraul, iar ei aratau ca niste ziduri ce aparau acest minunat loc. Strajuiau linistiti padurea. Erau foarte inalti , falnici iar ramurile lor adaposteau pasarelele ce le incantau auzul cu dulcele lor tril. Padurea este acest miraj adevarat al naturii, pentru toate vietuitoarele ei. Aerul curat, izvoarele cu ape limpezi si cristaline cu nenumarate specii de pesti, tufele cu mure si zmeura, palcurile de ciuperci, sumedenia de plante tamaduitoare te fac sa fii vesnic atras de acest loc minunat numit padure. Iarba era deasa, de un verde placut si pe ea erau presarate mandre floricele, de diverse culori pe care lopatau usor din aripi vioii fluturasi. Acest rai, insa, nu putea sa dureze o vesnicie pentru ca oamenii erau pe cale sa-l descopere. Nimeni nu-si dorea acest lucru.
Marinica Elena, elena.th.4ever@gmail.com
Tocmai s-a nascut un mic bizon. Ochii lui erau mari si foarte blanzi. Isi petrecea cea mai mare parte a timpului jucandu-se cu prietenii sai. Desi nu stia, ii era destinata o viata zbuciumata dar destul de fericita. O copilarie demna de un rege pentru ca purta un nume de rege: Henric. Domnea o liniste apasatoare. Totul era straniu. Henric era cazut profund pe ganduri. Avea o stare de neliniste , de ingrijorare. I se putea lesne citi in suflet.
O buna pritena si-a luat inima-n dinti si l-a intrebat:
Chingaru Diana, chingarudiana@gmail.com
- Ce s-a intamplat? - Ce-ai patit? Niciodata nu ai fost atat de tacut ca acum. Ceva se intampla cu tine. Il cunostea foarte bine.
- Am un sentiment nefast, simt un gol in stomac, simt ca se apropie o catastrofa, stii tu, linistea aceea de dinaintea furtunii.
- Nu te-nteleg, spuse prietena sa. Aici suntem in siguranta. Nimic rau nu ne poate cutremura fericirea existentei. Traim in liniste si pace departe de orice pericol.
- La fel credeam si eu, dar, aseara, cum nu puteam dormi, am auzit un zgomot inspaimantator, ca un tunet. Nu stiu exact ce era... Dar m-a pus pe ganduri. Sa fi fost...?!
Marinica Elena, elena.th.4ever@gmail.com
- Hei, ne cheama conducatorul. Sa mergem! Poate stie el ceva. Haide sa vedem!
Au alergat in graba . Toata trupa era stransa ca pentru spectacol. Ceva se intampla. Seful lor le-a spus ca trebuie sa paraseasca locul cu pricina pentru ca-i pandeste un mare si iminent pericol. Oamenii se apropiau din ce in ce mai mult de ei pentru a-i vana.
Teama le-a cuprins sufletele. Henric si-a dat seama ca erau pierduti.
Chingaru Diana, chingarudiana@gmail.com
Multi bizoni nu puteau intelege ce mare pericol ii pandea pentru ca pacea era cea care domina iar pana atunci nu afost intrerupta niciodata de nimeni si de nimic. Instinctul nu-l inselase. Banuise el ceva dar acum totul ii era mult mai clar. Nu mai avea niciun dubiu.
Au plecat in graba, cu totii, spre necunoscut cautand siguranta supravietuirii.
Impuscaturile au inceput sa rasune ca in mijlocul unui razboi. De fapt, razboi si era: razboiul supravietuirii. Trebuiau sa se salveze pentru a nu-i ajunge impuscaturile nemiloase ale vanatorilor. Aveau “in maini” propriul destin.
Marinica Elena, elena.th.4ever@gmail.com
Dupa cateva zile, padurea era din ce in ce mai pustiita si mai infricosatoare ca niciodata. Toate vietuitoarele se ascundeau de teama dar nu ele erau in pericol, ci bizonii. Dupa lungi cautari vanatorii au reusit sa-i ajunga pe bietii bizoni. Era cumplit! Farmecul padurii era transformat, dintr-o data, intr-un camp de masacru.
Impuscaturile se auzeau necontenit, din ce in ce mai multe incat rasuna padurea. Au urmat apoi caderile bizonilor. Unul cate unul.Multimea de bizoni ucisa era folosita pentru blanuri si trofee. Raiul se transformase in iad. Nimic nu te mai atragea la acele locuri fermecate odinioara.
Chingaru Diana, chingarudiana@gmail.com
Neamul bizonilor incepuse sa se diminueze cu fiecare clipa ce trecea, cu fiecare viata redusa la tacere. Odata fusesera numerosi. Incepuse masacrul avand un sfarsit tragic, un apus sangeros. Mai ramasesera aproximativ douazeci de bizoni printre care si Henric.
- Ce propuneti sa facem? a intrebat Henric, temerar.
- Eu as propune sa ne imprastiem ca furnicile. Asa nu vom mai atrage atentia iar vanatorilor le va fi mai greu sa ne prinda urma, a spus unul dintre prietenii de suferinta, cu o teama in glas. Parca nu mai stia nici sa vorbeasca.
Marinica Elena, elena.th.4ever@gmail.com
De acord! a raspuns si Henric. As propune sa va indreptati catre pesteri pentru a fi in siguranta. Acolo le va fi mai greu vanatorilor sa ne prinda urma. Vom sta impreuna, ne vom intelege ca fratii si vom fi fericiti.
Toti bizonii au pornit in cautarea salvarii lor. Dar Henric a ramas nemiscat. Nu se urnea din loc. Parca incremenise. Nimic nu-l putea clinti. Poate doar amintirile. Se gandea la ce copilarie frumoasa a avut iar asta il facea nespus de fericit. Gandind la clipele fericite traite, intr-o clipa de neatentie, a simtit ca acesta va fi si sfarsitul lui. Un vanator il impuscase. Cu ultimele forte, Henric s-a napustit asupra vanatorului si l-a zdrobit, astfel razbunandu-si neamul pierdut. Si-apoi...o ultima rasuflare... si s-a stins!
Chingaru Diana, chingarudiana@gmail.com
Deodata s-a spart un tunet , care burduca parca dupa capatul pamantului . In padure s-a asternut in graba intunericul de nedescris si numaidecat copacii au inceput sa-si aplece crengile, aproape rupandu-le. Nici vietuitoarele padurii nu mai aveau glas, parca amutisera toate. Fulgerele sporeau , se incolaceau vinete printre norii grei ca niste turme de bizoni inspaimantatori si cerul se surpa acum in toata clipa , cand aici , cand acolo , tot mai aproape. Ploaia se descarca peste tot tinutul padurii, rapaitoare, vajaietoare, asurzitoare.
Parca intreaga natura s-a dezlantuit pentru a onora memoria celor ce au fost odata: bizonii.
Marinica Elena, elena.th.4ever@gmail.com
Iar aceasta poveste va ramane vesnic in sufletele noastre chiar si atunci cand totul va incepe cu :"A fost odata...
Sau, mai bine spus: ” Au fost odata ...niste bizoni”.
Sau poate ca mai exista!
Sau poate ca vor mai exista!
SFARSIT
CHINGARU DIANA, chingarudiana@gmail.com
A FOST ODATA UN BIZON...
Marinica Elena, elena.th.4ever@gmail.com
Cu mult timp in urma au existat bizoni. Sau poate mai exista. Sau poate ca vor exista intotdeauna. Acestia traiau in “grupuri” in mijlocul naturii, prin paduri, departe de agitatia ce le-ar fi putut periclita existenta. Odata un grup de bizoni se raspandise intr-o padure superba, unde natura se simtea la ea acasa. Isi stabilisera existenta chiar in mijlocul acesteia. Traiau ca o adevarata familie.
Pe acolo curgea linistit un parau care stralucea voios in puternica lumina a soarelui. Acorduri de orga se aud mereu si pretutindeni din lojele minunate ale bravilor voinici care sunt arborii.
Ele sunt acordate in triluri de soprano si de baritone care mai de care mai talentati.
Chingaru Diana, chingarudiana@gmail.com
Copacii erau cei care inconjurau paraul, iar ei aratau ca niste ziduri ce aparau acest minunat loc. Strajuiau linistiti padurea. Erau foarte inalti , falnici iar ramurile lor adaposteau pasarelele ce le incantau auzul cu dulcele lor tril. Padurea este acest miraj adevarat al naturii, pentru toate vietuitoarele ei. Aerul curat, izvoarele cu ape limpezi si cristaline cu nenumarate specii de pesti, tufele cu mure si zmeura, palcurile de ciuperci, sumedenia de plante tamaduitoare te fac sa fii vesnic atras de acest loc minunat numit padure. Iarba era deasa, de un verde placut si pe ea erau presarate mandre floricele, de diverse culori pe care lopatau usor din aripi vioii fluturasi. Acest rai, insa, nu putea sa dureze o vesnicie pentru ca oamenii erau pe cale sa-l descopere. Nimeni nu-si dorea acest lucru.
Marinica Elena, elena.th.4ever@gmail.com
Tocmai s-a nascut un mic bizon. Ochii lui erau mari si foarte blanzi. Isi petrecea cea mai mare parte a timpului jucandu-se cu prietenii sai. Desi nu stia, ii era destinata o viata zbuciumata dar destul de fericita. O copilarie demna de un rege pentru ca purta un nume de rege: Henric. Domnea o liniste apasatoare. Totul era straniu. Henric era cazut profund pe ganduri. Avea o stare de neliniste , de ingrijorare. I se putea lesne citi in suflet.
O buna pritena si-a luat inima-n dinti si l-a intrebat:
Chingaru Diana, chingarudiana@gmail.com
- Ce s-a intamplat? - Ce-ai patit? Niciodata nu ai fost atat de tacut ca acum. Ceva se intampla cu tine. Il cunostea foarte bine.
- Am un sentiment nefast, simt un gol in stomac, simt ca se apropie o catastrofa, stii tu, linistea aceea de dinaintea furtunii.
- Nu te-nteleg, spuse prietena sa. Aici suntem in siguranta. Nimic rau nu ne poate cutremura fericirea existentei. Traim in liniste si pace departe de orice pericol.
- La fel credeam si eu, dar, aseara, cum nu puteam dormi, am auzit un zgomot inspaimantator, ca un tunet. Nu stiu exact ce era... Dar m-a pus pe ganduri. Sa fi fost...?!
Marinica Elena, elena.th.4ever@gmail.com
- Hei, ne cheama conducatorul. Sa mergem! Poate stie el ceva. Haide sa vedem!
Au alergat in graba . Toata trupa era stransa ca pentru spectacol. Ceva se intampla. Seful lor le-a spus ca trebuie sa paraseasca locul cu pricina pentru ca-i pandeste un mare si iminent pericol. Oamenii se apropiau din ce in ce mai mult de ei pentru a-i vana.
Teama le-a cuprins sufletele. Henric si-a dat seama ca erau pierduti.
Chingaru Diana, chingarudiana@gmail.com
Multi bizoni nu puteau intelege ce mare pericol ii pandea pentru ca pacea era cea care domina iar pana atunci nu afost intrerupta niciodata de nimeni si de nimic. Instinctul nu-l inselase. Banuise el ceva dar acum totul ii era mult mai clar. Nu mai avea niciun dubiu.
Au plecat in graba, cu totii, spre necunoscut cautand siguranta supravietuirii.
Impuscaturile au inceput sa rasune ca in mijlocul unui razboi. De fapt, razboi si era: razboiul supravietuirii. Trebuiau sa se salveze pentru a nu-i ajunge impuscaturile nemiloase ale vanatorilor. Aveau “in maini” propriul destin.
Marinica Elena, elena.th.4ever@gmail.com
Dupa cateva zile, padurea era din ce in ce mai pustiita si mai infricosatoare ca niciodata. Toate vietuitoarele se ascundeau de teama dar nu ele erau in pericol, ci bizonii. Dupa lungi cautari vanatorii au reusit sa-i ajunga pe bietii bizoni. Era cumplit! Farmecul padurii era transformat, dintr-o data, intr-un camp de masacru.
Impuscaturile se auzeau necontenit, din ce in ce mai multe incat rasuna padurea. Au urmat apoi caderile bizonilor. Unul cate unul.Multimea de bizoni ucisa era folosita pentru blanuri si trofee. Raiul se transformase in iad. Nimic nu te mai atragea la acele locuri fermecate odinioara.
Chingaru Diana, chingarudiana@gmail.com
Neamul bizonilor incepuse sa se diminueze cu fiecare clipa ce trecea, cu fiecare viata redusa la tacere. Odata fusesera numerosi. Incepuse masacrul avand un sfarsit tragic, un apus sangeros. Mai ramasesera aproximativ douazeci de bizoni printre care si Henric.
- Ce propuneti sa facem? a intrebat Henric, temerar.
- Eu as propune sa ne imprastiem ca furnicile. Asa nu vom mai atrage atentia iar vanatorilor le va fi mai greu sa ne prinda urma, a spus unul dintre prietenii de suferinta, cu o teama in glas. Parca nu mai stia nici sa vorbeasca.
Marinica Elena, elena.th.4ever@gmail.com
De acord! a raspuns si Henric. As propune sa va indreptati catre pesteri pentru a fi in siguranta. Acolo le va fi mai greu vanatorilor sa ne prinda urma. Vom sta impreuna, ne vom intelege ca fratii si vom fi fericiti.
Toti bizonii au pornit in cautarea salvarii lor. Dar Henric a ramas nemiscat. Nu se urnea din loc. Parca incremenise. Nimic nu-l putea clinti. Poate doar amintirile. Se gandea la ce copilarie frumoasa a avut iar asta il facea nespus de fericit. Gandind la clipele fericite traite, intr-o clipa de neatentie, a simtit ca acesta va fi si sfarsitul lui. Un vanator il impuscase. Cu ultimele forte, Henric s-a napustit asupra vanatorului si l-a zdrobit, astfel razbunandu-si neamul pierdut. Si-apoi...o ultima rasuflare... si s-a stins!
Chingaru Diana, chingarudiana@gmail.com
Deodata s-a spart un tunet , care burduca parca dupa capatul pamantului . In padure s-a asternut in graba intunericul de nedescris si numaidecat copacii au inceput sa-si aplece crengile, aproape rupandu-le. Nici vietuitoarele padurii nu mai aveau glas, parca amutisera toate. Fulgerele sporeau , se incolaceau vinete printre norii grei ca niste turme de bizoni inspaimantatori si cerul se surpa acum in toata clipa , cand aici , cand acolo , tot mai aproape. Ploaia se descarca peste tot tinutul padurii, rapaitoare, vajaietoare, asurzitoare.
Parca intreaga natura s-a dezlantuit pentru a onora memoria celor ce au fost odata: bizonii.
Marinica Elena, elena.th.4ever@gmail.com
Iar aceasta poveste va ramane vesnic in sufletele noastre chiar si atunci cand totul va incepe cu :"A fost odata...
Sau, mai bine spus: ” Au fost odata ...niste bizoni”.
Sau poate ca mai exista!
Sau poate ca vor mai exista!
SFARSIT
profesor, Corina Ciobanu- Admin
-
Numarul mesajelor : 566
Varsta : 46
Localizare : Pitesti-ARGES
Puncte : 1332
Reputatie : 0
Data de inscriere : 2008-06-28 -
PEREGRINARI PE MELEAGURI DE TEI(U) :: PROIECT: ECONOMIA BAZATA PE CUNOASTERE :: PROIECT "e-VACANTA", Editia a IV-a, 2009 :: Activitatea nr. 1: ePovesti
Page 1 of 1
Permissions in this forum:
You cannot reply to topics in this forum|
|
|