DECIZIA TA ESTE PAREREA MEA CEA MAI BUNA

Decizia ta… este pãrerea mea cea mai bunã

Ca si in zilele noastre , odinioarã nunta reprezenta pentru teieni un prilej prin care tinerii decideau sa infrunte atat bucuriile dar si tristetile vietii, in cuplu, luand decizii impreuna, bucurandu-se de pasul facut si invatand impreuna sa-si aprecieze propriile valori.
Nunta a fost si va constitui intotdeauna nu numai un prilej de bucurie ci prilej de manifestare a diverse ritualuri, de manifestare a traditiilor si obiceiurilor speficifice comunitatii locale, de introducere a tinerilor catre intemeierea nucleului familial.
In zilele noastre sunt multe traditii care se pastreaza, traditii care dau un farmec aparte acestui eveniment precum petitul, barbieritul mirelui, imbracatul miresei, incaltatul miresei, ruperea turtei, cantecul “Ia-ti mireasa ziua buna”, care au fost pastrate si transmise din generatie in generatie.
De-a lungul timpului , traditiile si obiceiurile au suferit diverse modificari, transformandu-se treptat ajungandu-se in prezent in stadiul ca multe cupluri sa aleaga din complexitatea de obiceiuri doar pe acelea care le fac placere.
Astazi, nuntile se oficiaza mai mult la oras, presupun multa pompa, iar vechile obiceiuri sunt respectate din ce in ce mai putin dar in inima satului teian, acolo unde traditiile raman de neclintit, mai putem spune ca avem parte de astfel de evenimente atat de importante in viata omului.
Pentru poporul nostru ca de altfel pentru toate popoarele, noua viata de familie incepe cu acest obicei (nunta) ale carui trasaturi s-au transmis de la o generatie la alta, dar au suferit si modificari prin “importarea” unor elemente straine, sau prin simplificarea celor existente. Din acest motiv evocarea acest obicei, poate tine cont de cele mai vechi marturii, dar si de cele contemporane.Nu putem sa nu ne manifestam regretul ca doar unele au razbit pana la noi,altele disparand definitiv.In spiritul conceptiei foarte sanatoase, despre familie, stramosii nostrii acordau, acestui eveniment, o mare importanta studiind din timp familia viitorului ginere sau a viitoarei nurori,iar credinta in legamantul sfant in fata nasilor si a preotului,conferea cununiei o legatura trainica, pana la moarte divorturile fiind foarte rar intalnite.
Alegerea odatã fãcutã era urmatã de cererea în cãsãtorie. La casa viitorului ginere sau a viitoarei nurori veneau "petitorii", care fãceau cererea în cãsãtorie, echipã care se compunea din tatãl miresei sau al mirelui, un frate sau o ruda apropiatã si viitorul nas.
Odatã cu cererea în cãsãtorie, aveau loc si discutiile si aranjamentele de ordin familial, prin care se punea temelia vietii materiale a viitoarei familii, tocmindu-se asupra zestrei ce o va aduce nora sau ginerele în casa socrilor sãi. Dupã ce cãdeau de acord, se fixa data încheierii cãsãtoriei si a nuntii, aceasta, cu foarte putine exceptii, avand loc într-o zi de duminicã.
De acum începeau pregãtirite de nuntã.
Joi dimineata doi flãcãi, unul din partea mirelui si altul din partea miresei, îmbrãcati în haine de sãrbãtoare, uneori calare pe cate un cal frumos impodobit, cu o plosca la fel, frumos impodobita, plinã cu tuica, se prezentau la casele celor ce urmau sã vinã la nuntã, adresãndu-le invitatia la nunta si urarea “va asteptam sanatosi!”poftind apoi familia invitatã sã bea din ploscã.
In pregatirea mancarii pentru meseni intra un adevarat ritual: se frãmânta aluatul pentru pâine si colaci, se fãceau tãitei, se tãiau gãinile si curcile, se tãia o vitã tânãrã si un porc, se sorta carnea pentru tocanã sau supã si cea pentru fripturi, se fãceau sarmalele, plãcintele si alte prãjituri, se coceau astfel ca totul sã fie gata pentru duminicã seara, apoi se aranjau mesele. Duminicã dimineata se oficia cãsãtoria civilã, iar dupã amiaza chematii mirelui se duceau la casa miresei.
Obiceiurile, ca si oamenii care le creazã, se nasc, se dezvoltã si dispar, într-o anumitã epocã, fiind înlocuite cu altele, mai convenabile.
Nunta, asa cum a fost descrisã mai sus, cu obiceiurile rãmase de la strãbuni, a primit o nouã forma în secolul nostru si mai ales dupã cel de al doilea rãzboi mondial (1939-1945).
Acum oamenii nu mai au timp sã petreacã trei zile la nuntã. De aceea s-a trecut la o simplificare a unor forme si la înlocuirea altora cu unele mai scurte, zise "moderne". Astfel, de exemplu, în ultimii 50 ani nu s-au mai folosit cei doi flacai pentru chemarea la nunta, ci invitatiile scrise si trimise prin postã, iar obiceiul ca muzicantii sa însoteasca alaiul nuntasilor pânã la bisericã cântând "fecioara" si la întoarcere "cununa" a fost abandonat odata cu alte multe obiceiuri.
Nunta de azi tine numai o noapte. Ea începe cu venirea invitatilor mirelui la casa acestuia si a miresei la casa ei. Se pune azi mare pret pe îmbrãcãmintea mirilor precum si a nuntasilor, multi dintre acestia fãcându-si haine noi pentru nunta. Femeile se îmbracã în toalete de oras iar barbatii în haine de culori închise.
La sosirea nuntasilor 1a casa miresei, dupã ce sunt primiti de cãtre pãrintii ei, se asteaptã sosirea mirelui cu nuntasii lui, apoi se fac fotografii si se pregãtesc sã meargã la bisericã pentru celebrarea casatoriei religioase, dupã ce în prealabil s-a încheiat cea civilã la Consiliul Local. În fruntea alaiului se aseazã doi flacai din anturajul mirelui sau baietii Nunului Mare, cu lumânãrile împodobite cât mai bogat, dupã ei nasa cu mirele, la brat , apoi urmeazã "surorile de mireasã" (domnisoarele de onoare), "fratii de mire" (cavaleri de onoare), în perechi de câte doi, rudele si invitatii.
Depinzand de ora Cununiei religioase, nuntasii merg direct la localul unde se tine petrecerea sau vor merge mai tarziu, la ora la care este programata inceperea distractiei. Asezarea la masã se face întocmai ca la nunta de altã data, adicã în fruntea mesei stau mirele cu mireasa, având alãturi nanasul si nanasa (acum li se spune nasa si nasul, prescurtãndu-li-se si lor numele-functia).
În locul aperitivului vechi, compus din tuica, ceapã si colãcei din fãinã de grâu, acum se servesc diferite aperitive si sandwisuri, foarte gustoase si variat ornamentate.
Nunta a constituit de-a lungul trecerii anilor ca si in prezent, un prilej deosebit in viata tinerilor, in care se iau deciziile cele mai importante ce le vor calauzi existenta. Acum este momentul in care tinerii casatoriti invata ca deciziile ce trebuie luate se compun din impartasirea neconditionata a parerilor reciproce construite pe baza increderii, a respectului si a sentimentului de suflet ce i-a condus pana aici: dragostea.
Aceste traditii nu numai ca s-au pastrat in constiinta seculara a neamului nostru,dar sunt practicate inca din trecut,oferind acestui eveniment din viata noastra, magia unui moment,in care realitatea se imbina intr-un mod extrem de poetic si mirific cu un tip de imaginatie izvorata din sufletul omului simplu de la tara,care dintotdeauna s-a raportat la un spatiu spiritual cosmic.