LUMEA E A NOASTRA, TU ESTI O PARTE DIN EA

LUMEA E A NOASTRÃ!

În propria-mi cãlãtorie pe drumul vieþii scurgerea anilor o simt în „evadarea” din protectorul ºi caldul cadru familial ºi prin afirmarea mea ca persoanã care are tot dreptul sã decidã pentru ea însãºi, ca un veritabil adult în devenire.
Poate fi de-a dreptul înfricoºãtoare aceastã evadare, dar în aceastã lume nebunã nu e loc pentru cei slabi de înger: trebuie sã ºtii cine eºti ºi sã ai un vis, cãruia sã i te dedici întru totul.
Nu concep sã-mi risipesc cei mai frumoºi ani, ani în care se contureazã ceea ce vei fi de acum înainte ºi care nu se mai întorc, în fanteziile ºi freneziile lipsite de însemnãtate ale vieþii de adolescent independent.
Dacã acum sunt în postura în care lumea mi se înfãþiºeazã ca o carte deschisã, cu o multitudine de posibilitãþi din care eu nu trebuie decât sã aleg, peste câþiva ani situaþia va fi alta. E vremea marilor decizii- e momentul sã arãþi din ce eºti fãcut, sã dai tot ce-i mai bun din tine fãrã a regreta!
Nu voi fi o oarecare...vreau sã las o moºtenire omenirii, sã-mi pomeneascã numele ºi sã vorbeascã pentru mine atunci când caracterul efemer al firii îºi va pune, indubitabil, amprenta asupra mea.
Sunt mari vorbele ce spun cã poþi face orice îþi doreºti ºi de mulþi tratate cu ironie. Eu cred cã, de cele mai multe ori, se încearcã doar împãcarea conºtiinþei în urma unui eºec sau a lipsei unei cauze în care sã se creadã.
Da, eºecul este o posibilitate – nimic de zis – dar la vârsta pe care o am pot beneficia de o a doua ºansã. De aceea vreau sã profit de ea pe cât posibil.
E oare imposibil sã „cucereºti” lumea cu o armatã de un om? Nimic nu e imposibil dacã ai o ambiþie de fier, iar abandonul nu este nicidecum o posibilitate. În plus, nu vei da piept cu lumea de unul singur pentru prea mult timp: atâta timp cât nu renunþi ºi nu te abaþi de la þelul tãu final, vei fi un exemplu viu, o sursã de inspiraþie prin munca depusã, iar armata nu va întârzia sã aparã.
Împreunã suntem mai puternici ºi numai împreunã vom putea schimba ceva.
Sã refuzãm sã fim anonimi!
Sã refuzãm sã ducem o viaþã gri!
Ieºi la luminã când chiar ai ceva de spus...nu vei fi singur!
Societatea are ºi va avea întotdeauna nevoie de oameni care sã treacã peste propriul egoism, sã devinã adevãrate portavoci ale maselor ºi sã lupte pentru cei mulþi.
Fiecare, în propria sa manierã, îºi ghideazã eforturile pentru a duce un trai nestrâmtorat ºi este perfect normal acest lucru. Pentru unii împlinirea acestei fireºti dorinþe este de ajuns.
Dar, chiar meritã sã ne oprim aici?
Pentru un om fãrã idealuri, viaþa este ca ºi terminatã. Nu trebuie sã încetãm niciodatã sã avem planuri ºi dorinþe pentru a cãror împlinire sã luptãm, cãci ele ne menþin în viaþã prin simplul fapt cã îi dau un sens.
De ce sã nu facem ceva ce poate dura mai mult decât noi?
De ce sã nu facem din lucrurile materiale decât ustensile ºi nu un scop în sine? Strãlucirea banilor îþi poate întuneca mintea, te poate face sã te abaþi pe drumuri ce nu duc nicãieri. Nu ajunge numai sã fii bogat.
Lumea nu e a lor, a celor ce o pot cumpãra, ci este a celor ce reuºesc sã-ºi elibereze gândirea din sfera strict materialã ºi sã-ºi investeascã timpul ºi energia în rezolvarea problemelor societãþii, pentru lumea în care cu toþii trãim, pentru o lume mai bunã.
Sã vrei mereu mai mult, sã munceºti mereu mai mult ºi sã gãseºti timp sã te bucuri de tot ce realizezi!
Nu te mulþumi prin a fi bun, fii cel mai bun!
Lumea este a noastrã, tu eºti o parte din ea!